In urma cu aproximativ 10 zile se termina scoala. Ca deh, cine se mai duce in ultima zi? Si daca te duci, o faci doar pentru a face unn schimb scurt de cadouri, da scurt de tot ca te asteapta prietenii pe la MC sau mai stiu eu ce KFC. Ma rog... .Deci sa trecem la subiect. Si daca tot e vorba de vacanta, ce imi trece mie prin cap? In mod normal mai nimic dar, acum m-am gandit sa dau si eu o tura pe la munte, sa profit de zapada, ca nu se stie cand mai am ocazia. Si cum ma gandeam eu asa in gol pe cine se chem, il sun asa pe un var'miu, si ii propun idea. Foarte interesant este ca el chiar a si vrut sa mergem!
Si cum erau toate pregatite (de apreciat faptul ca trec la subiect) luam noi trenul spre Predeal cu scopul de a ne da si noi cu "doagele" vreo 2 zile. Dupa ce ca aveam de mers cam 2 ore cu trenul, ore ce nu se mai terminau odata, cand ajungem noi in gara din Predeal observam cu stupoare ca zapada nu prea e si, cu rucsacele in spinare o luam noi usor, usor spre partie sa vedem totusi daca am venit sau nu degeaba la munte (si n-am venit degeaba !).
In restul zilei cazare, chestii... .A doua zi insa ne trezim noi matinal asa cam pe la 9, cand toata parcarea era deja goala si noi ne intrebam de ce e gol hotelul. Si mergem pe partie, dupa un drum anevoios totusi, cu slalom printre masini(cele de pe trotuar). Cand sa mergem sa inchiriem skiuri... ne spun aia de acolo ca nu se skiaza si eu nu inchiriaza skiuri. Sa nu simti ca iti pica cerul pe tine? Dar eu cum sunt o fire perseverenta, trag cazaturi una dupa alta, am mers si la un alt centru de inchiriere unde am avut norocul sa mai gasim ceva de inchiriat(sunt curios daca au avut 20 de clienti toata ziua).
Si am ajuns pe partie! Cu skiuri, cu clapari, chiar si cu bete. Si ii dam drumu' la joc, cum ar zice comentatorii de fotbal, adica incepem a skia, din picioare a cadea. Partia insa, lasa de dorit in multe locuri. Buna in principiu, insa pe alocuri cam peticita de gheata (pana si gheata s-a prins cum stau treburile in Romania si se aseaza pe ici, pe colo, nici macar uniform). Dupa vreo 10 coborari, de la teleschi sau telescaun, si peste 30 de vantai, am luat-o cu varul meu incet, incet spre hotel caci, rupti am fost. Ziua de altfel s-a terminat foarte repede, caci dupa o partida de somn la pranz si o finala de UK Championship la snooker, ce iti mai trebuie?
A doua zi insa, va ramane in istorie. De aceasta data am fost mai decisi sa mergem pe partie, si ne-am trezit in jur de 10 si jumatate. Incet, incet am luat-o la deal, cu traista in spinare, spre a doua zi de schi din acest sezon(ultima de altfel, dar asa suna mai bine). Aceasta zi parea a fi una excelenta din punct de vedere al skiingului, caci toata noaptea a nins serios. Se parea insa ca nu este asa ... .
La prima coborare de pe partie, am fost foarte inspirat sa imi pun betele de la schi legate de manusi. Cand dadeam eu sa cobor asa usor, vazand totusi ca e plina de gheata partia, am incercat sa ocolesc o portiune si am dat in alta.
Restul e durere... . Ce a urmat dupa nu as mai vrea sa imi reamintesc. A venit o rostogolire de vreo 3 metri in urma careia, dar mai ales in urma deciziei de mai devreme cu betele, unul din bete s-a infipt in zapada si odata cu el m-am infipt si eu in el. Mai precis, gura s-a infipt acolo si nu a mai vrut sa plece. Orbit de durere, am avut norocul ca in acele momente sa treaca pe langa mine un instructor de ski, care a anuntat repede salvamontul. El l-a anuntat repede, ei au venit mai greu. Mult mai greu, caci dupa ceasul meu au trecut cam 30 de minute pline de durere, minute amestecate cu putin sange si zapada. Dar intr-un final au sosit si cei de la salvamont. Eu, intins pe jos si cu o portiune plina de sange langa mine eram atat de greu de observat incat ei s-au dus pana la teleschi sa intrebe de "ala cu buza". Dupa o cercetare amanuntita a ranei, am primit verdictul. Trebuia ca rana sa fie cusuta, si cat mai repede. Am fost deci, redirectionat catre Centrul Ambulanta Predeal, unde dupa nici 3 minute (mai mult mi-a luat sa imi dau geaca jos si sa ii explic ce am), am fost informat ca trebuie sa ma duc in maxim 5 ore la Brasov. De unde Brasov, ca eu ma ratacesc acolo dupa prima intersectie, asa ca a ales sa ma duc la spital in orasul-republica - Ploiesti.
Sa nu ma intrebe nimeni cum a fost drumul cu trenul, ca nu am idee. Stiu doar ca la un moment dat a sunat tata, si a trebuit asa mai pe ocolite sa ii spunem ce s-a intamplat. De acest lucru s-a ocupat mai mult var'miu, ca daca era dupa mine, tata lua acum pastile de inima cu un preinfarct la activ (Doamne fereste!). La Ploiesti altfel au stat lucrurile, am ajuns destul de repede la Urgente la Spitalul Judetean, insa, cum eu nu aveam(si nici acum nu am) 18 ani impliniti, cei de acolo m-au redirectionat spre un spital de copii. Mai lucid ca mine in acele momente, varu' a reusit sa ii faca pe aia de acolo doar din vorbe, si astfel, dupa nici o ora am ajuns pe masa de operatii, cu o chestie verde groasa peste ochi, ca sa nu vad ce mi se intampla. Oricum nu prea poti sa vezi ce ai la buza daca te uiti direct. Intr-un final, dupa ce m-am trezit eu asa mai serios din operatie, nu am fost anesteziat decat local, dar tot ma durea dantura, am aflat ca am 4 copci, si ca trebuie sa stau cu firele in gura doar o saptamana, timp in care mananc cu lingurita si beau cu paiul. Nemaipomenit am putea spune, daca tinem cont de perioada aceasta de sarbatori.
Acum, totul este OK, insa in urma acestui accident am aflat ca de orice ai suferi, tot al treilea spital e cu noroc. Restul cuvintelor sunt de prisos.
Si cum erau toate pregatite (de apreciat faptul ca trec la subiect) luam noi trenul spre Predeal cu scopul de a ne da si noi cu "doagele" vreo 2 zile. Dupa ce ca aveam de mers cam 2 ore cu trenul, ore ce nu se mai terminau odata, cand ajungem noi in gara din Predeal observam cu stupoare ca zapada nu prea e si, cu rucsacele in spinare o luam noi usor, usor spre partie sa vedem totusi daca am venit sau nu degeaba la munte (si n-am venit degeaba !).
In restul zilei cazare, chestii... .A doua zi insa ne trezim noi matinal asa cam pe la 9, cand toata parcarea era deja goala si noi ne intrebam de ce e gol hotelul. Si mergem pe partie, dupa un drum anevoios totusi, cu slalom printre masini(cele de pe trotuar). Cand sa mergem sa inchiriem skiuri... ne spun aia de acolo ca nu se skiaza si eu nu inchiriaza skiuri. Sa nu simti ca iti pica cerul pe tine? Dar eu cum sunt o fire perseverenta, trag cazaturi una dupa alta, am mers si la un alt centru de inchiriere unde am avut norocul sa mai gasim ceva de inchiriat(sunt curios daca au avut 20 de clienti toata ziua).
Si am ajuns pe partie! Cu skiuri, cu clapari, chiar si cu bete. Si ii dam drumu' la joc, cum ar zice comentatorii de fotbal, adica incepem a skia, din picioare a cadea. Partia insa, lasa de dorit in multe locuri. Buna in principiu, insa pe alocuri cam peticita de gheata (pana si gheata s-a prins cum stau treburile in Romania si se aseaza pe ici, pe colo, nici macar uniform). Dupa vreo 10 coborari, de la teleschi sau telescaun, si peste 30 de vantai, am luat-o cu varul meu incet, incet spre hotel caci, rupti am fost. Ziua de altfel s-a terminat foarte repede, caci dupa o partida de somn la pranz si o finala de UK Championship la snooker, ce iti mai trebuie?
A doua zi insa, va ramane in istorie. De aceasta data am fost mai decisi sa mergem pe partie, si ne-am trezit in jur de 10 si jumatate. Incet, incet am luat-o la deal, cu traista in spinare, spre a doua zi de schi din acest sezon(ultima de altfel, dar asa suna mai bine). Aceasta zi parea a fi una excelenta din punct de vedere al skiingului, caci toata noaptea a nins serios. Se parea insa ca nu este asa ... .
La prima coborare de pe partie, am fost foarte inspirat sa imi pun betele de la schi legate de manusi. Cand dadeam eu sa cobor asa usor, vazand totusi ca e plina de gheata partia, am incercat sa ocolesc o portiune si am dat in alta.
Restul e durere... . Ce a urmat dupa nu as mai vrea sa imi reamintesc. A venit o rostogolire de vreo 3 metri in urma careia, dar mai ales in urma deciziei de mai devreme cu betele, unul din bete s-a infipt in zapada si odata cu el m-am infipt si eu in el. Mai precis, gura s-a infipt acolo si nu a mai vrut sa plece. Orbit de durere, am avut norocul ca in acele momente sa treaca pe langa mine un instructor de ski, care a anuntat repede salvamontul. El l-a anuntat repede, ei au venit mai greu. Mult mai greu, caci dupa ceasul meu au trecut cam 30 de minute pline de durere, minute amestecate cu putin sange si zapada. Dar intr-un final au sosit si cei de la salvamont. Eu, intins pe jos si cu o portiune plina de sange langa mine eram atat de greu de observat incat ei s-au dus pana la teleschi sa intrebe de "ala cu buza". Dupa o cercetare amanuntita a ranei, am primit verdictul. Trebuia ca rana sa fie cusuta, si cat mai repede. Am fost deci, redirectionat catre Centrul Ambulanta Predeal, unde dupa nici 3 minute (mai mult mi-a luat sa imi dau geaca jos si sa ii explic ce am), am fost informat ca trebuie sa ma duc in maxim 5 ore la Brasov. De unde Brasov, ca eu ma ratacesc acolo dupa prima intersectie, asa ca a ales sa ma duc la spital in orasul-republica - Ploiesti.
Sa nu ma intrebe nimeni cum a fost drumul cu trenul, ca nu am idee. Stiu doar ca la un moment dat a sunat tata, si a trebuit asa mai pe ocolite sa ii spunem ce s-a intamplat. De acest lucru s-a ocupat mai mult var'miu, ca daca era dupa mine, tata lua acum pastile de inima cu un preinfarct la activ (Doamne fereste!). La Ploiesti altfel au stat lucrurile, am ajuns destul de repede la Urgente la Spitalul Judetean, insa, cum eu nu aveam(si nici acum nu am) 18 ani impliniti, cei de acolo m-au redirectionat spre un spital de copii. Mai lucid ca mine in acele momente, varu' a reusit sa ii faca pe aia de acolo doar din vorbe, si astfel, dupa nici o ora am ajuns pe masa de operatii, cu o chestie verde groasa peste ochi, ca sa nu vad ce mi se intampla. Oricum nu prea poti sa vezi ce ai la buza daca te uiti direct. Intr-un final, dupa ce m-am trezit eu asa mai serios din operatie, nu am fost anesteziat decat local, dar tot ma durea dantura, am aflat ca am 4 copci, si ca trebuie sa stau cu firele in gura doar o saptamana, timp in care mananc cu lingurita si beau cu paiul. Nemaipomenit am putea spune, daca tinem cont de perioada aceasta de sarbatori.
Acum, totul este OK, insa in urma acestui accident am aflat ca de orice ai suferi, tot al treilea spital e cu noroc. Restul cuvintelor sunt de prisos.
